PONEI CAYUSE INDIAN

(Indian Cayuse Pony)

Conducatori de turme de vine, impuscaturi si Cavaleria Statelor Unite, toate acestea au dat o nota de entuziasm si placere vechiul Vest Salbatic. Calul salbatic a fost cel care a fost simbolul libertatii si rezistentei al acelor vremuri tulburi. Un cal celebru al acelor timpuri este si Poneiul Cayuse Indian Pony din nord-vest. Desi cei care au migrat spre vest numeau caii indienilor americani ca fiind "ponei cayuse", Poneii Cayuse Indieni din nord-vest sunt o rasa distincta care isi are originile in anul 1800. Conformatia sa si trecutul sau sunt total diferite de cele ale altor rase din acele vremuri, precum Mustang-ul, Barb-ul Spaniol sau altii. Mic si indesat, Poneiul Cayuse Indian are o talie ridicata si o osatura neobisnuit de lunga. In plus, mersul sau ombilicat ii da o talie ciudata. Orice calaret, mai ales copii, vor gasi foarte placut si usor de calarit acest ponei. Frederic Remington, care era recunoscut pentru reprezentatiile sale in Vestul salbatic, a schitat toti caii salbatici pe care i-a intalnit in periplul sau prin anul 1800. El a descris Poneiul Cayuse Indian ca fiind "generalmente de culoare deschisa, cu o astfel de tendinta generala, indiferent cat de slaba ar fi ea". Remington nota ca subiectul studiat de el era foarte musculos si, desi avea numai 2.6 m, era totusi foarte puternic.

istoria acestei rase este intunecata si greu de urmarit in trecut. S-a acceptat in mod general ca Poneii din rasa Cayuse Indian isi au originea in caii din rasa French-Norman importati in Canada in anii 1600. cea mai mare parte a acestor cai francezi erau din rasa Percheron, pe care canadienii i-au folosit pentru inbunatatirea caracteristicilor cailor autohtoni prin incrucisarea cu acestia. Caii Percheron au fost oalegere buna si continua sa fie unul din putinii cai folositi pentru galop indelungat. Ani mai tarziu, francezii-canadieni si-au adus caii lor in teritoriile care sunt acum americane. Se cunoaste ca acestia au facut schimb in St. Louis cu Indienii Pawnee, care i-au dus apoi mult mai la vest. Intr-un final, indienii i-au incrucisat caesti cai francezi mult mai rezistenti cu alti cai mult mai usori precum cei din rasa Barb Spaniol pentru a rezulta intr-un final un cal care sa nu aiba numai viteza si rezistenta. Pana in 1800, Poneii Cayuse Indieni devenisera deja o rasa diferita. Indienii Cayuse, care erau renumit in vest pentru maiestria lor in manuirea cailor, au continuat sa dezvolte aceasta combinatie de rasa intre Francezo-Spaniola Barb prin inmultire selectiva. Datorita cailor francezi aceau abilitatea de a trece mai departe din generatie in generatie tendinta de a avea pete sau anumite marcaje de alb, intr-un final acesti caii au dat niste culori foarte frumoase.

Astazi, aceasta rasa este foarte rar intalnita in afara Californiei. Numai cateva exemplare mai exista. Jeff Edwards, co-fondator al Centrului de Cercetare a Calului Salbatic din Porterville, California a incercat in mod repetat sa refaca o turma si sa o protejeze de la disparitie. Peste 100 de capete din rasa Peneiului Cayuse Indian au fost pierdute acum cativa ani in urma cand pasunea lor a fost stropita cu un ierbicid toxic. Totusi Centrul este optimist in privinta recuperarii numarului de cai in viitorul apropiat. Recent, Centrul a donat un exemplar din rasa Ponei Cayuse Indian Parcului Hipic din Kentucky in apropiere de Lexington cu speranta ca mult mai multi oameni vor reusi sa cunoasca istoria acestui cal. In acelasi timp Centrul colaboreaza cu o mica ferma de cai si asteapta cu nerabdare in fiecare an nasterea fiecarui manz. Centerul a pus bazele unui Registru pentru caii salbatici si ponei cu sange din rasa Barb. Poneii Cayuse Indieni pot fi acum recunoscuti oficial si inregistrati ca fiind unul din "Horse of the Americas". Edwards a determinat puritatea fiecarui cal pe baza unor caracteristici si grafice obtinute si stabilite de catre Centru.